Parfumul specific al florilor, fructelor, frunzelor si radacinilor este dat de uleiurile esentiale acumulate in ele. Uleiurile esentiale sunt substante naturale concentrate, care ajuta plantele in supravietuire si reproducere. Extragerea lor depinde de materia prima a plantei, si poate fi realizata cu apa, cu distilare cu abur, prin presare, prin diluare, prin descompunere cu enzimi sau extractie.Fiecare parte a plantelor aromatice contine uleiuri esentiale in cantitati diferite. De exemplu din fructul portocalului se obtine uleiul esential de portocale, din frunze si vlastaruri uleiul de petitgrain, pe cand din flori uleiul de neroli. Putem aminti deasemenea cuisoarele, din a carei bobocel, tulpina si frunza, sau pinul de padure din a carei frunza, lemn si rasina pot fi obtinute uleiuri diferite. Uleiurile extrase din diferite parti ale plantei au componenta diferita, si ca urmare efect si parfum diferit.

Uleiurile esentiale se compun din aproximativ 60-250 substante cu structuri diferite. Fiecare ulei are un component sau cativa componenti de baza, care predomina in proportie de 90-95%, iar restul este dat de cateva sau cateva zeci de alte substante. Substituirea uleiurilor esentiale cu uleiuri artificiale nu este posibila, deoarece, in cele mai multe cazuri parfumul si efectul acestora este dat tocmai de componentele nesemnificative cantitativ. Este de retinut faptul ca anumite uleiuri esentiale (sau planta care contine uleiul respectiv) pot avea diferite aspecte chimice. De exemplu uleiurile extrase din frunzele de rozmarin sunt diferite in compozitie si efect. Cunoastem de pilda ulei de rozmarin tip camfor, cineol sau verbenon.

In cazul anumitor plante (de exemplu la sulfina) parfumul specific este dat de alte substante (ex. cumarin) si nu de uleiurile volatile, iar in unele cazuri uleiul esential apare mult mai tarziu, de exemplu la procesul de uscare.

Uleiurile esentiale pot ajunge in organismul uman prin:

• Olfactiv din mediu sau prin inhalare
• Prin piele
• Prin gura in aparatul digestiv.

Efectele uleiurilor esentiale difera in functie de locul lor de secretie:

• Efect antimicrobial (efect de impiedicare a inmultirii bacteriilor, ciupercilor) – se poate manifesta la oricare din organe. Cateva uleiuri cu efect antimicrobial: coada soricelului, citronella, eucalipt, scortisoara, cimbru de cultura, musetel, levantica, cuisoare, arbore de ceai

• Efect asupa cailor respiratorii: o serie de uleiuri is dezvolta efectul in plamani, ajutand la evacuarea lichizilor patalogici, si prin aceasta usurarea respiratiei. (Cateva uleiuri cu asemenea efect: anason, fenicul, pin de padure, eucalipt, niaouli, pin pitic); pe langa aceasta unele uleiuri (de exemplu cimbrul de cultura) au efect de ameliorare a spasmului bronhic.
• Efect de inrosire a pielii: uleiurile volatile de uz extern amelioreaza circulatia sanguina a pielii si a muschiilor, iar in straturile mai adanci dezvolta efecte de analgezice si antiinflamatorii. (Exemplu: ienupera, menta, pin de padure, eucalipt, camfor, rozmarin),
• Efecte asupra aparatului digestiv: se remarca in special efectele de ameliorare a poftei de mancare, anticonvulsive si de evacuare a fierei. (Exemplu: anason, menta, fenicul); In cazul uleiurilor de masaj pentru uz extern cu continut de anason si fenicul si cu efect anticonvulsiv la bebelusi putem calcula cu efecte mult mai reduse.
• Efecte asupra secretiei de urina: (dezinfectare si anticonvulsie): uleiul de ienupera,
• Efect calmant: verbina indiana, floarea de portocale sau levantica.